 |
Psalmii 140
- Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,
- care cugetă lucruri rele în inima lor, şi sunt totdeauna gata să aţîţe războiul!
- Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă.
- Păzeşte-mă, Doamne, de mîinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gîndesc să mă doboare!
- Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele dealungul drumului, şi îmi întind capcane. (Oprire).
- Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
- Doamne, Dumnezeule, tăria mîntuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
- Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! (Oprire).
- Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!
- Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adîncuri, de unde să nu se mai scoale!
- Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pămînt, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.
- Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.
- Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
|
|
|
|
