|
Zaharia 1
- În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
- Domnul S-a mîniat foarte tare pe părinţii voştri.
- Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor....
- Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau proorocii de mai înainte, zicînd: ...Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!... Dar n-au ascultat şi n-au lut aminte la Mine, zice Domnul.
- Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau proorocii să trăiască veşnic?
- Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors, şi au zis: Domnul oştirilor ne-a făcut cum Hotărîse să ne facă, după căile şi faptele noastre!
- În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
- M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu, şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşui, murgi şi albi.
- Am întrebat: Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu? Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!
- Omul care stătea între mirţi a luat cuvîntul şi a zis: Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pămîntul!
- Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi, şi au zis: Am cutreierat pămîntul, şi iată că tot pămîntul este în pace şi liniştit!
- Atunci Îngerul Domnului a luat cuvîntul şi a zis: Doamne al oştirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda pe care Te-ai mîniat în aceşti şaptezeci de ani?
- Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere, îngerului care vorbea cu mine.
- Şi îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: Strigă, şi zi: ...Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion,
- şi sunt plin de o mare mînie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mîniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.
- De aceea aşa vorbeşte Domnul: ...Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului....
- Strigă din nou, şi zi: ...Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mîngîia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul.
- Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!
- Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: Ce înseamnă coarnele acestea? Şi el mi-a zis: Acestea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.
- Domnul mi-a arătat patru fierari.
- Eu am întrebat: Ce vor să facă aceştia? Şi el a zis: Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; ferarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.
|
|
|
|