|
Zaharia 7
- În anul al patrulea al împăratului Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu.
- Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec cu oamenii săi, să se roage Domnului,
- şi să întrebe pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe prooroci: Trebuie să plîng şi în luna a cincea şi să mă înfrînez, cum am făcut atîţia ani?
- Atunci Cuvîntul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:
- Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: ...Cînd aţi postit şi aţi plîns în luna a cincea şi a şaptea, în aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?
- Şi cînd mîncaţi şi beţi, nu sunteţi voi cei ce mîncaţi şi beţi?
- Nu cunoaşteţi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin proorocii de mai înainte, cînd Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur, şi cînd şi partea de miazăzi şi cîmpia erau locuite?...
- Cuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:
- Aşa a vorbit Domnul oştirilor: ...Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.
- Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi nici unul să nu gîndească rău în inima lui împotriva fratelui său....
- Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, şi şi-au astupat urechile ca să n-audă.
- Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mînie.
- Cînd chema El, ei n-au vrut s-asculte: De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult, cînd au chemat ei, zice Domnul oştirilor.
- Ci i-am împrăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea; şi dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!
|
|
|
|