|
1 Corinteni 3
- cît despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.
- V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,
- Pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, cînd între voi sunt zavistii, certuri şi desbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
- Cînd unul zice: Eu sunt al lui Pavel! Şi altul: Eu sunt al lui Apolo: nu sunteţi voi oameni de lume?
- Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.
- Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:
- aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.
- Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sunt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.
- Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
- După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.
- Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.
- Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie,
- lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
- Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată.
- Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc.
- Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
- Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este Sfînt: şi aşa sunteţi voi.
- Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.
- Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.
- Şi iarăşi: Domnul cunoaşte gîndurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.
- Nimeni să nu se fălească, deci, cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre:
- fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre,
- şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
|
|
|
|