|
1 Corinteni 11
- Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos.
- Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.
- Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.
- Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.
- Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.
- Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.
- Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului.
- În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;
- şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
- De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.
- Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.
- Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu.
- Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?
- Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,
- pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învălitoare a capului.
- Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.
- Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.
- Mai întîi de toate, aud că atunci cînd veniţi la adunare, între voi sunt desbinări. Şi în parte o cred,
- căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.
- Cînd vă adunaţi, deci, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mîncaţi cina Domnului.
- Fiindcă atunci cînd staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămînd, iar altul este beat.
- Ce? N-aveţi case ca să mîncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.
- Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pîine.
- Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o şi a zis: Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.
- Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: Acest pahar este legămîntul cel nou în sîngele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecîte ori veţi bea din el.
- Pentrucă, ori de cîte ori mîncaţi din pîinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pînă va veni El.
- De aceea, oricine mănîncă pîinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sîngele Domnului.
- Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănînce din pîinea aceasta şi să bea din paharul acesta.
- Căci cine mănîncă şi bea, îşi mănîncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
- Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.
- Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.
- Dar cînd suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea.
- Astfel, fraţii mei, cînd vă adunaţi să mîncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
- Dacă-i este foame cuiva, să mănînce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osîndă. Celelate lucruri le voi rîndui cînd voi veni.
|
|
|
|