|
1 Samuel 14
- Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tînărului care-i purta armele: Vino, şi să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta. Şi n-a spus nimic tatălui său.
- Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.
- Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta... efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s-a dus.
- Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte şi un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt Sene.
- Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba.
- Ionatan a zis tînărului care-i purta armele: Vino, şi să pătrundem pînă la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedecă pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.
- Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decît de simţimîntul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.
- Ei bine! a zis Ionatan haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.
- Dacă ne vor zice: Opriţi-vă pînă vom veni noi la voi! vom rămînea pe loc, şi nu ne vom sui la ei.
- Dar dacă vor zice: Suiţi-vă la noi! ne vom sui, căci Domnul îi dă în mîinile noastre. Acesta să ne fie semnul.
- S-au arătat amîndoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: Iată că Evreii ies din găurile în care s-au ascuns.
- Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva. Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mîinile lui Israel.
- Şi Ionatan s-a suit ajutîndu-se cu mîinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.
- În această întîia înfrîngere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt.
- A intrat groaza în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s-au înspăimîntat; ţara s-a îngrozit. Era groaza... lui Dumnezeu.
- Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge în toată părţile.
- Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: Numărăţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru. Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.
- Şi Saul i-a zis lui Ahia: Adu încoace chivotul lui Dumnezeu! Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.
- Pe cînd vorbea Saul cu preotul zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: Trage-ţi mîna!
- Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s-au strîns, şi au înaintat pînă la locul luptei; şi Filistenii au întors sabia, unii împotriva altora, şi învălmăşeala era nespus de mare.
- Evreii care erau mai dinainte la Filisteni, şi care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi, s-au unit cu Israeliţii care erau cu Saul şi Ionatan.
- Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră în muntele lui Efraim, aflînd că Filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie.
- Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, şi lupta s-a întins pînă dincolo de Bet-Aven.
- Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: Blestemat să fie omul care va mînca pîine pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei! Şi nimeni nu mîncase.
- Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe faţa pămîntului.
- Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar nici unul n-a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurămîntul.
- Ionatan nu ştia de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într-un fagure de miere, şi a dus mîna la gură; şi ochii i s-au luminat.
- Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: Blestemat să fie omul care va mînca astăzi! Şi poporul era sleit de puteri.
- Şi Ionatan a zis: Tatăl meu turbură poporul; vedeţi, deci, cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din mierea aceasta!
- Negreşit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n-ar fi fost înfrîngerea Filistenilor mai mare?
- În ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaş pînă la Aialon. Poporul era foarte obosit,
- şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pămînt şi i-a mîncat cu sînge cu tot.
- Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mîncînd cu sînge. Saul a zis: Voi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.
- Apoi a adăugat: Împrăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mîncaţi, şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mîncînd cu sînge. Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mîna, ca să-l junghie pe piatră.
- Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l-a zidit Domnului.
- Saul a zis: Să ne pogorîm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim pînă la lumina zilei, şi să nu lăsăm să rămînă unul măcar. Ei au zis: Fă tot ce vei crede. Atunci preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
- Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în mîinile lui Israel? Dar în clipa aceea nu i-a dat nici un răspuns.
- Saul a zis: Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvîrşit păcatul acesta astăzi.
- Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvîrşit fiul meu Ionatan, va muri. Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.
- Atunci a zis întregului Israel: Aşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă. Şi poporul i-a zis lui Saul: Fă ce vei crede.
- Saul a zis Domnului: Dumnezeul lui Israel, arată adevărul. Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.
- Saul a zis: Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan. Şi sorţul a căzut pe Ionatan.
- Saul i-a zis lui Ionatan: Spune-mi ce-ai făcut. Ionatan i-a spus şi a zis: Am gustat puţină miere, cu vîrful toiagului pe care-l aveam în mînă: iată-mă, voi muri.
- Şi Saul a zis: Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!
- Poporul i-a zis lui Saul: Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pămînt, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta. Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.
- Saul a încetat să mai urmărească pe Filisteni, şi Filistenii s-au dus acasă.
- După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba, şi cu Filistenii; şi ori încotro se întorcea, era biruitor.
- S-a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, şi a scăpat pe Israel din mîna celor ce-l jefuiau.
- Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.
- Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
- Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
- În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva Filistenilor; şi de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua cu el.
|
|
|
|