2 Corinteni 10 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Eu, Pavel, vă rog, prin blîndeţea şi bunătatea lui Hristos, eu, cel „smerit cînd sunt de faţă în mijlocul vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră, cînd sunt departe” — vă rog, deci, să nu mă faceţi ca, atunci cînd voi fi de faţă, să alerg cu Hotărîre la îndrăzneala aceea pe care am de gînd s-o întrebuinţez împotriva unora, care îşi închipuiesc că noi suntem mînaţi de firea pămîntească. Măcar că trăim în firea pămîntească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pămîntească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pămînteşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos. Îndată ce se va săvîrşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos” să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi. Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpînirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărîmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine. Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele. „De fapt” zic ei „epistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere; dar cînd este de faţă el însuşi, este moale, şi cuvîntul lui n-are nici o greutate.” Cine judecă aşa, să fie încredinţat că, aşa cum suntem în vorbă, în epistolele noastre, cînd nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, cînd vom fi de faţă! Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rîndul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere. Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu cîmpului nostru ca să ajungem pînă la voi. Nu ne întindem prea mult, ca şi cînd n-am fi ajuns pînă la voi, căci, în adevăr, pînă la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos. Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi cîmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră. Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în cîmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata. Ci „oricine se laudă, să se laude în Domnul.” Pentru că nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.