|
2 Cronici 18
- Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug, şi s-a încuscrit cu Ahab.
- După cîţiva ani, s-a pogorît la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat pentru el şi pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi boi, şi l-a rugat să se suie la Ramot din Gallad.
- Ahab, împăratul lui Israel, i-a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad? Iosafat i-a răspuns: Eu ca tine, şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.
- Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: Întreabă acum, te rog, cuvîntul Domnului.
- Împăratul lui Israel a strîns pe prooroci, în număr de patru sute, şi le-a zis: Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă? Şi ei au răspuns: Suie-te, şi Dumnezeu o va da în mîinile împăratului.
- Dar Iosafat a zis: Nu mai este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să-L putem întreba?
- Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte niciodată decît rău: este Mica, fiul lui Imla. Şi Iosafat a zis: Să nu vorbească aşa împăratul!
- Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, şi i-a zis: Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla.
- Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti; şedeau în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
- Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne din fier şi a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Cu aceste coarne, vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.
- Şi toţi proorocii au proorocit la fel, zicînd: Suie-te la Ramot în Galaad, căci vei avea izbîndă şi Domnul o va da în mîinile împăratului.
- Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit aşa: Iată, proorocii cu un gînd proorocesc de bine împăratului; cuvîntul tău să fie, deci, ca şi cuvîntul fiecăruia din ei! Vesteşte de bine!
- Mica a răspuns: Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.
- Cînd a venit la împărat, împăratul i-a zis: Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă? El a răspuns: Suiţi-vă! Căci veţi avea izbîndă, şi vor fi daţi în mîinile voastre.
- Şi împăratul i-a zis: De cîte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?
- Mica a răspuns: Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor; şi Domnul a zis: Oamenii aceştia n-au stăpîn, fiecare să se întoarcă în pace acasă!
- Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: Nu ţi-am spus eu? El nu-mi prooroceşte nimic bun, nu-mi prooroceşte decît rău.
- Şi Mica a zis: Ascultaţi, deci, cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor stînd la dreapta şi la stînga Lui.
- Şi Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad şi se peară acolo? Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul.
- Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: Eu îl voi amăgi. Domnul i-a zis: Cum?
- Voi ieşi a răspuns el şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui. Domnul a zis: Îl vei amăgi, şi vei izbuti; ieşi, şi fă aşa.
- Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura proorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.
- Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz şi a zis: Pe ce drum a ieşit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?
- Mica a răspuns: Vei vedea în ziua cînd vei umbla, din odaie în odaie, ca să te ascunzi.
- Împăratul lui Israel a zis: Luaţi pe Mica, şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.
- Şi spuneţi: Aşa vorbeşte împăratul: Băgaţi pe omul acesta în temniţă, şi hrăniţi-l cu pîinea şi cu apa întristării, pînă mă voi întoarce în pace.
- Şi Mica a zis: Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine! Apoi a mai zis: Voi, toate popoarele, auziţi!
- Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot în Galaad.
- Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale. Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s-au dus la luptă.
- Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carele lui: Să nu vă luptaţi nici cu cel mic nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.
- Cînd au zărit mai marii carelor pe Iosafat, au zis: Este împăratul lui Israel. Şi l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat, şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.
- Mai marii carălor, văzînd că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el.
- Atunci un om a tras cu arcul la întîmplare, şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mîna carul: Întoarce, şi scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sunt rănit.
- Lupta a fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa Sirienilor, pînă seara, şi a murit pela apusul soarelui.
|
|
|
|