|
2 Ioan 1
- Presbiterul (Sau: bătrînul.) către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul,
- pentru adevărul acesta care rămîne în noi, şi care va fi cu noi în veac:
- Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, într-adevăr şi în dragoste!
- M-am bucurat foarte mult cînd am aflat pe unii din copiii tăi umblînd în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.
- Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii!
- Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.
- Căci în lume s-au răspîndit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!
- Păziţi-vă bine să nu perdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.
- Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.
- Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: Bun venit!
- Căci cine-i zice: Bun venit! se face părtaş faptelor lui rele.
- Aş vrea să vă spun multe lucruri; dar nu voiesc să vi le scriu pe hîrtie şi cu cerneală; ci nădejduiesc să vin la voi, şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
- Copiii surorei tale alese îţi trimit sănătate. Amin.
|
|
|
|