2 Impăraţi 25 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărît înaintea lui, şi a ridicat întărituri de jur împrejur. Cetatea a fost împresurată pînă la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia. În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, şi nu era pîine pentru poporul ţării. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate; şi toţi oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lîngă grădina împăratului, pe cînd Haldeii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul care duce în cîmpie. Dar oştirea Haldeilor a urmărit pe împărat, şi l-a ajuns în cîmpiile Ierihonului, şi toată oştirea lui s-a risipit de la el. Au prins pe împărat, şi l-au suit la împăratul Babilonului la Ribla; şi s-a rostit o Hotărîre împotriva lui. Fiii lui Zedechia au fost junghiaţi în faţa lui; apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri din aramă, şi l-au dus la Babilon. În ziua a şaptea a lunii a cincea, era în anul al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul împăratului Babilonului, şi a intrat în Ierusalim. A ars Casa Domnului, casa împăratului, şi toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo însemnătate oarecare. Toată oştirea Haldeilor, care era cu căpetenia străjerilor, a dărîmat zidurile dimprejurul Ierusalimului. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi pe cei ce mai rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la împăratul Babilonului, şi pe cealaltă mulţime. Însă căpetenia străjerilor a lăsat ca vieri şi lucrători de pămînt cîţiva din cei mai săraci din ţară. Haldeii au sfărîmat stîlpii din aramă din Casa Domnului, temeliile, marea din aramă care era în Casa Domnului, şi au dus arama în Babilon. Au luat cenuşarele, lopeţile, mucările, ceştile şi toate uneltele din aramă cu care se făcea slujba. Căpetenia străjerilor a mai luat şi tigăile pentru cărbuni şi lighenele, tot ce era din aur şi tot ce era din argint. Cei doi stîlpi, marea, şi temeliile pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea din aramă aveau o greutate necunoscută. Înălţimea unui stîlp era de optsprezece coţi, şi deasupra avea un coperiş din aramă, a cărui înălţime era de trei coţi; împrejurul coperişului era o împletitură în chip de reţea şi rodii, toate din aramă; tot aşa avea şi al doilea stîlp cu împletitura în chip de reţea. Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei păzitori ai pragului. Şi din cetate a luat un dregător care avea sub porunca lui pe oamenii de război, cinci oameni care făceau parte din sfetnicii împăratului şi care au fost găsiţi în cetate, pe logofătul căpeteniei oştirii, însărcinat să scrie la oaste pe poporul ţării, şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat, şi i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla. Împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorît la Ribla, în ţara Hamatului. Ghedalia, dregător; uciderea lui. Şi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a pus pe poporul care mai rămăsese, şi pe care-l lăsase în ţara lui Iuda, sub porunca lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan. Cînd au auzit toate căpeteniile oştilor, ei şi oamenii lor, că împăratul Babilonului a pus dregător pe Ghedalia, s-au dus la Ghedalia la Miţpa, şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careab, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacatitul, ei şi oamenii lor. Ghedalia le-a jurat, lor şi oamenilor lor, şi le-a zis: „Să nu vă temeţi de nimic din partea slujitorilor Haldeilor; rămîneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului, şi veţi duce-o bine.” Dar în luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul împărătesc, a venit, însoţit de zece oameni, şi au lovit de moarte pe Ghedalia, ca şi pe Iudeii şi Haldeii care erau cu el la Miţpa. Atunci tot poporul, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, şi căpeteniile oştilor, s-au sculat şi au plecat în Egipt, pentru că le era frică de Haldei. În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintîi an al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă, i-a vorbit cu bunătate, şi a pus scaunul lui de domnie mai pesus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon. I-a schimbat hainele de temniţă, şi Ioiachin a mîncat totdeauna la masa lui, în tot timpul vieţii lui. Împăratul i-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui.