|
2 Samuel 13
- După aceea iată ce s-a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.
- Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
- Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.
- El i-a zis: Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui? Amnon i-a răspuns: Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.
- Ionadab i-a zis: Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească sub ochii mei o mîncare, ca s-o văd şi s-o iau din mîna ei.
- Amnon s-a culcat şi s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: Te rog, să vină soră-mea Tamar să facă două turte sub ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.
- David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte-i o mîncare.
- Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat-o, a pregătit turte înaintea lui, şi le-a copt;
- luînd apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănînce. El a zis: Scoateţi pe toată lumea afară. Şi toată lumea a ieşit în afară de la el.
- Atunci Amnon a zis Tamarei: Adu-mi mîncarea în odaie, şi s-o mănînc din mîna ta. Tamar a luat turtele pe care le făcuse, şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie.
- Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat-o şi i-a zis: Vino, soro, şi culcă-te cu mine.
- Ea i-a răspuns: Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.
- Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.
- Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat cu ea.
- Apoi Amnon a urît-o foarte mult, mai mult decît o iubise. Şi i-a zis: Scoală-te, şi du-te!
- Ea i-a răspuns: Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.
- El n-a vrut s-o asculte şi, chemînd băiatul care-i slujea, a zis: Izgoneşte de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, şi încuie uşa după ea!
- Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, şi a încuiat uşa după ea.
- Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap, şi şi-a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd.
- Fratele ei Absalom, i-a zis: A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta. Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.
- Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s-a mîniat foarte tare.
- Absalom n-a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe soră-sa Tamar.
- După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lîngă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.
- Absalom s-a dus la împărat şi a zis: Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.
- Şi împăratul i-a zis lui Absalom: Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu. Absalom a stăruit de el; dar împăratul n-a vrut să se ducă, şi l-a binecuvîntat.
- Absalom a zis: Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi. Împăratul i-a răspuns: Pentru ce să vină el cu tine?
- În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.
- Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice: Loviţi pe Amnon! atunci să-l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!
- Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit.
- Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n-a mai rămas nici unul din ei.
- Împăratul s-a sculat, şi-a rupt hainele, şi s-a culcat pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.
- Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvîntul şi a zis: Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei Hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.
- Să nu se mai muncească, deci, împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.
- Absalom a fugit. Şi tînărul pus de strajă a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
- Ionadab a zis împăratului: Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău.
- Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au plîns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plîns mult.
- Absalom fugise, şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jălea în fiecare zi pe fiul său.
- Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.
- Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.
|
|
|
|