|
Apocalipsa 10
- Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stîlpi din foc.
- În mînă ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stîng pe pămînt,
- şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Cînd a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
- Şi cînd au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!
- Şi îngerul, pe care-l văzusem stînd în picioare pe mare şi pe pămînt, şi-a ridicat mîna dreaptă spre cer,
- şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pămîntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o zăbavă,
- ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, se va sfîrşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.
- Şi glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, şi mi-a zis: Du-te de ia cărticica deschisă din mîna îngerului, care stă în picioare pe mare şi pe pămînt!
- M-am dus la înger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. Ia-o mi-a zis el şi mănînc-o; ea îţi va amărî pîntecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
- Am luat cărticica din mîna îngerului, şi am mîncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mîncat-o, mi s-a umplut pîntecele de amărăciune.
- Apoi mi-au zis: Trebuie să prooroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.
|
|
|
|