 |
Eclesiastul 11
- Aruncă-ţi pîinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăş!
- Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pămînt.
- Cînd se umplu norii de ploaie, o varsă pe pămînt. Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămîne.
- Cine se uită după vînt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.
- Cum nu ştii care este calea vîntului, nici cum se fac oasele în pîntecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.
- Dimineaţa, semenă-ţi sămînţa, şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea sau dacă amîndouă sunt deopotrivă de bune.
- Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.
- Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia, şi să se gîndească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune.
- Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.
- Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.
|
|
|
|
