|
Estera 7
- Împăratul şi Haman s-au dus la ospăţ la împărăteasa Estera.
- În această a doua zi, împăratul a zis iarăşi Esterei, pe cînd beau vin: Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.
- Împărăteasa Estera a răspuns: Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea!
- Căci eu şi poporul meu suntem vînduţi să fim nimiciţi, junghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vînduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n-ar putea să înlocuiască perderea făcută împăratului.
- Împăratul Ahaşveroş a luat cuvîntul şi a zis împărătesei Estera: Cine şi unde este acela care are de gînd să facă aşa?
- Estera a răspuns: Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta! Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei.
- Şi împăratul, în mînia lui, s-a sculat şi a părăsit ospăţul, şi s-a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că perderea lui era Hotărîtă în mintea împăratului.
- Cînd s-a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera, şi i-a zis: Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?
- Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: Iată, spînzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi. Împăratul a zis: Haman să fie spînzurat pe ea!
- Şi au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mînia împăratului s-a potolit.
|
|
|
|