|
Evrei 1
- După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
- la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
- El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,
- ajungînd cu atît mai presus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor.
- Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut? Şi iarăşi: Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?
- Şi, cînd duce iarăşi în lume pe Cel întîi-născut, zice: Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!
- Şi despre îngeri zice: Din vînturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui;
- pe cînd Fiului I-a zis: Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:
- Tu ai iubit neprihănirea şi ai urît nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decît pe tovarăşii Tăi.
- Şi iarăşi: La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul; şi cerurile sunt lucrarea mînilor Tale.
- Ele vor pieri, dar Tu rămîi; toate se vor învechi ca o haină;
- le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
- Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?
- Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?
|
|
|
|