|
Evrei 4
- Să luăm, deci, bine seama, ca, atîta vreme cît rămîne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu.
- Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvîntul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.
- Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihna despre care a vorbit El, cînd a zis: Am jurat în mînia Mea, că nu vor întra în odihna Mea! Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.
- Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.
- Şi aici este zis iarăşi: Nu vor intra în odihna Mea!
- Deci, fiindcă rămîne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întîi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,
- El hotărăşte din nou o zi: Astăzi zicînd, în David, după atîta vreme, cum s-a spus mai sus: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!
- Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
- Rămîne, deci, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
- Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
- Să ne grăbim, deci, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.
- Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.
- Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.
- Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile pe Isus, Fiul lui Dumnezeu să rămînem tari în mărturisirea noastră.
- Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
- Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.
|
|
|
|