|
Exodul 10
- Domnul i-a zis lui Moise: Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima lui şi a slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele în mijlocul lor
- şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M-am purtat cu Egiptenii şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.
- Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: Pînă cînd ai de gînd să nu vrei să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească.
- Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mîine nişte lăcuste pe toată întinderea ţării tale.
- Ele vor acoperi faţa pămîntului încît nu se va mai putea vedea pămîntul; vor mînca ce a mai rămas nevătămat, vor mînca ce v-a lăsat piatra, vor mînca toţi copacii care cresc pe cîmpiile voastre,
- îţi vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor Egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n-au văzut aşa ceva de cînd sunt ei pe pămînt pînă în ziua de azi. Moise a plecat şi a ieşit de la Faraon.
- Slujitorii lui Faraon i-au zis: Pînă cînd are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece şi să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?
- Au întors la Faraon pe Moise şi Aaron. Duceţi-vă le-a zis el şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru. Care şi cine sunt cei ce vor merge?
- Moise a răspuns: Vom merge cu copiii şi cu bătrînii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri; căci vom ţine o sărbătoare în cinstea Domnului.
- Faraon le-a zis: Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gînd să faceţi!
- Nu, nu; ci duceţi-vă, voi bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut. Şi i-au izgonit dinaintea lui Faraon.
- Domnul i-a zis lui Moise: Întinde-ţi mîna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului şi să mănînce toată iarba pămîntului, tot ce a lăsat piatra.
- Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un vînt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vîntul dinspre răsărit adusese lăcustele.
- Lăcustele au venit peste ţara Egiptului şi s-au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atît de mare, cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.
- Au acoperit toată faţa pămîntului, de nu se mai vedea pămîntul; au mîncat toată iarba de pe pămînt şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe cîmp, în toată ţara Egiptului.
- Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron şi a zis: Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru şi împotriva voastră.
- Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!
- Moise a ieşit de la Faraon şi s-a rugat Domnului.
- Domnul a făcut să sufle un vînt foarte puternic dinspre apus care a luat lăcustele şi le-a aruncat în marea Roşie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.
- Domnul a împietrit inima lui Faraon şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.
- Domnul i-a zis lui Moise: Întinde-ţi mîna spre cer şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric încît să se poată pipăi.
- Moise şi-a întins mîna spre cer; şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului timp de trei zile.
- Nici nu se vedeau unii pe alţii şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel era lumină.
- Faraon a chemat pe Moise şi a zis: Duceţi-vă şi slujiţi Domnului! Să nu rămînă în ţară decît oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi.
- Moise a răspuns: Chiar să ne dai tu însuţi jertfele şi arderile-de-tot pe care le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru,
- şi turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi şi să nu rămînă o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului, Dumnezeului nostru, iar pînă vom ajunge acolo, nu ştim ce vom alege ca să aducem Domnului.
- Domnul a împietrit inima lui Faraon şi Faraon n-a vrut să-i lase să plece.
- Faraon i-a zis lui Moise: Ieşi de la mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.
- Da! a răspuns Moise nu mă voi mai arăta înaintea ta.
|
|
|
|