Exodul 16 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron. Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviţi de mîna Domnului în ţara Egiptului, cînd şedeam lîngă oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîine pînă ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.” Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că voi face să plouă pîine din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strînge cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea. În ziua a şasea, cînd vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decît vor strînge în fiecare zi.” Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă seară, veţi înţelege că Domnul este Acela care v-a scos din ţara Egiptului. Şi mîine dimineaţă veţi vedea slava Domnului; pentru că v-a auzit cîrtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi ca să cîrtiţi împotriva noastră?” Moise a zis: „Domnul vă va da astă seară carne de mîncat şi mîine dimineaţă vă va da pîine să vă săturaţi, pentru că Domnul a auzit cîrtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.” Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă înaintea Domnului; căci v-a auzit cîrtirile.” Şi, pe cînd vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie şi iată că slava Domnului s-a arătat în nor. Domnul, vorbind lui Moise, a zis: „Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: „Între cele două seri aveţi să mîncaţi carne şi dimineaţa vă veţi sătura de pîine; şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” Seara au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberii. Cînd s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pămînt. Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pîinea pe care v-o dă Domnul ca hrană. Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.” Israeliţii au făcut aşa; şi au strîns unii mai mult, alţii mai puţin. În cele din urmă o măsurau cu omerul, şi cine strînsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puţin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrană. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineaţă.” N-au ascultat de Moise şi s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea pînă dimineaţa; dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mîniat pe oamenii aceia. Astfel, în toate dimineţile fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; şi cînd venea căldura soarelui se topea. În ziua a şasea, au strîns hrană îndoit şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta. Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mîine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi din fiert şi păstraţi pînă a doua zi dimineaţa tot ce va rămîne!” Au lăsat-o pînă a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s-a împuţit şi n-a făcut viermi. Moise a zis: „Mîncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe cîmp. Veţi strînge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.” În ziua a şaptea unii din popor au ieşit să strîngă mană, dar n-au găsit. Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Pînă cînd aveţi de gînd să nu păziţi poruncile şi legile Mele? Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămînă la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.” Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea. Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă şi avea un gust de turtă cu miere. Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: „Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pîinea pe care v-am dat-o s-o mîncaţi în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului.” Şi Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.” După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. Copiii lui Israel au mîncat mană patruzeci de ani, pînă la sosirea lor într-o ţară locuită; au mîncat mană pînă la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului. Omerul este a zecea parte dintr-o efă.