|
Genesa 2
- Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul şi toată oştirea lor.
- În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfîrşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
- Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.
- Iată istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost făcute.
- În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt şi ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel de cîmp şi nici o iarbă de pe cîmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt şi nu era nici un om ca să lucreze pămîntul.
- Ci un abur se ridica de pe pămînt şi uda toată faţa pămîntului.
- Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
- Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
- Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mîncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
- Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.
- Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
- Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.
- Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.
- Numele celui de-al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul.
- Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
- Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină;
- dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.
- Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.
- Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
- Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.
- Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adînc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
- Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
- Şi omul a zis: Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie (ebr.: işa = femeie), pentru că a fost luată din om (ebr.: iş = bărbat).
- De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.
- Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi şi nu le era ruşine.
|
|
|
|