|
Genesa 8
- Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe pămînt şi apele s-au potolit.
- Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise şi ploaia din cer a fost oprită.
- Apele au scăzut de pe faţa pămîntului, scurgîndu-se şi împuţinîndu-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.
- În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
- Apele au mers scăzînd pînă în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întîi a lunii, s-au văzut vîrfurile munţilor.
- După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.
- A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducîndu-se şi întorcîndu-se, pînă cînd au secat apele de pe pămînt.
- A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pămîntului.
- Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pămîntului. Noe a întins mîna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie.
- A mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.
- Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt.
- A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.
- În anul şase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s-a uitat şi iată că faţa pămîntului se uscase.
- În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot.
- Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis:
- Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
- Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atît păsările cît şi vitele şi toate tîrîtoarele care se tîrăsc pe pămînt: să mişune pe pămînt, să crească şi să se înmulţească pe pămînt.
- Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi.
- Toate dobitoacele, toate tîrîtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pămînt, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
- Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.
- Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: Nu voi mai blestema pămîntul, din pricina omului, pentru că întocmirile gîndurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
- Cît va fi pămîntul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!
|
|
|
|