Genesa 21 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise. Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrîneţe, la vremea Hotărîtă despre care-i vorbise Dumnezeu. Avraam a pus fiului său nou născut pe care i-l născuse Sara, numele Isaac. Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac la vîrsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu. Avraam era în vîrstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac. Şi Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de rîs; oricine va auzi, va rîde de mine.” Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gîndit să-i spună lui Avraam că Sara va da ţîţă la copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrîneţe!” Copilul s-a făcut mare şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua cînd a fost înţărcat Isaac. Sara a văzut rîzînd pe fiul pe care-l născuse lui Avraam egipteanca Agar. Şi i-a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.” Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său. Dar Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Să nu te mîhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă-i Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămînţă care va purta cu adevărat numele tău. Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămînţa ta.” A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pîine şi un burduf cu apă pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba. Cînd s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci, zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A şezut, deci, în faţa lui la o parte, a ridicat glasul şi a început să plîngă. Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mînă; căci voi face din el un neam mare.” Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea. Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie şi a ajuns vînător cu arcul. A locuit în pustiul Paran şi mamă-sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului. În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci. Jură-mi acum, aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.” Avraam a zis: „Jur!” Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fîntînă de apă pe care puseseră mîna cu sila robii lui Abimelec. Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire şi nici eu nu aflu decît azi.” Şi Avraam a luat oi şi boi pe care i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legămînt amîndoi. Avraam a pus de o parte şapte mieluşele din turmă. Şi Abimelec i-a zis lui Avraam: „Ce sunt aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?” El a răspuns: „Trebuie să primeşti din mîna mea aceste şapte mieluşele, pentru a-mi sluji de mărturie că am săpat fîntîna aceasta.” Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia. Astfel au făcut ei legămînt la Beer Şeba. După aceea Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale şi s-au întors în ţara Filistenilor. Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui veşnic. Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara Filistenilor.