Genesa 27 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Isaac îmbătrînise şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă” i-a răspuns el. Isaac a zis: „Iacă am îmbătrînit şi nu ştiu ziua morţii mele. Acum, deci, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la cîmp şi adu-mi vînat. Fă-mi o mîncare cum îmi place mie şi adu-mi-o s-o mănînc, ca să te binecuvînteze sufletul meu înainte de a muri.” Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la cîmp, ca să prindă vînatul şi să-l aducă. Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: „Adu-mi vînat şi fă-mi o mîncare ca să mănînc; şi te voi binecuvînta înaintea Domnului, înainte de a muri.” Acum, fiule, ascultă sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc. Du-te de adu-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mîncare gustoasă cum îi place; tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănînce, ca să te binecuvînteze înainte de a muri.” Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc. Poate că tatăl meu mă va pipăi şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvîntare, voi face să vină peste mine blestemul.” Mamă-sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.” Iacov s-a dus de i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mîncare, cum îi plăcea tatălui său. În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr. I-a acoperit cu pielea iezilor mîinile şi gîtul, care era fără păr. Şi a dat în mîna fiului său Iacov mîncarea gustoasă şi pîinea pe care le pregătise. El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă” a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?” Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănîncă din vînatul meu, ca să mă binecuvînteze sufletul tău!” Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.” Isaac i-a zis lui Iacov: „Apropie-te, deci, să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mîinile sunt mîinile lui Esau.” Nu l-a cunoscut, pentru că mîinile îi erau păroase, ca mîinile fratelui său Esau; şi l-a binecuvîntat. Isaac a zis: „Tu eşti, deci, fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.” Isaac a zis: „Adu-mi să mănînc din vînatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvînteze.” Iacov i-a adus şi el a mîncat; i-a adus şi vin, şi a băut. Atunci tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te, deci, şi sărută-mă, fiule.” Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvîntat şi a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui cîmp pe care l-a binecuvîntat Domnul. Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer şi grăsimea pămîntului, grîu şi vin din belşug! Să-ţi fie supuse noroade şi neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpînul fraţilor tăi şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema şi binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta.” Isaac sfîrşise de binecuvîntat pe Iacov şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, cînd fratele său Esau s-a întors de la vînătoare. A făcut şi el o mîncare gustoasă pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănîncă din vînatul fiului tău, ca să mă binecuvînteze sufletul tău!” Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” Isaac s-a înspăimîntat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vînatul şi mi l-a adus? Eu am mîncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvîntat. De aceea va rămîne binecuvîntat. Cînd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete, pline de amărăciune şi a zis tatălui său: „Binecuvîntează-mă şi pe mine, tată!” Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvîntarea.” Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întîi-născut şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvîntarea!” Şi a zis: „N-ai păstrat nici o binecuvîntare pentru mine?” Isaac a răspuns şi i-a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpîn peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grîu şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” Esau a zis tatălui său: „N-ai decît această singură binecuvîntare, tată? Binecuvîntează-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plîns. Tatăl său Isaac a răspuns şi i-a zis: „Iată! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea pămîntului Şi de roua cerului, de sus. Vei trăi din sabia ta şi vei sluji fratelui tău; dar cînd te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gîtul tău!” Esau a prins ură pe Iacov din pricina binecuvîntării cu care-l binecuvîntase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.” Şi au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine, omorîndu-te. Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran; şi rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău, pînă va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi într-o singură zi?” Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scîrbit de viaţă din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”