Genesa 35 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo şi ridică acolo un altar Dumnezeului care ţi S-a arătat cînd fugeai de fratele tău Esau.” Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m-a ascultat în ziua necazului meu şi care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.” Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini, care erau în mîinile lor, şi cerceii pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pămînt sub stejarul de lîngă Sihem. Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s-a răspîndit peste cetăţile care-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov. Iacov şi toţi cei ce erau cu el au ajuns la Luz, adică Betel, în ţara Canaan. A zidit acolo un altar şi a numit locul acela: „El-Betel” (Dumnezeul Betelului), căci acolo i se descoperise Dumnezeu pe cînd fugea de fratele său. Debora, doica Rebecii, a murit; şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei.” Dumnezeu S-a arătat iarăşi lui Iacov după întoarcerea lui din Padan-Aram şi l-a binecuvîntat. Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.” Şi i-a pus numele Israel. Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşti şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale. Ţie îţi voi da ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac, şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.” Dumnezeu S-a înălţat de la el, în locul unde îi vorbise. Şi Iacov a ridicat un stîlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stîlp din piatră pe care a adus o jertfă de băutură şi a turnat untdelemn. Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel. Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică pînă la Efrata, cînd Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea; şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!” Şi, pe cînd îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele): dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei). Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata sau Betleem. Iacov a ridicat un stîlp pe mormîntul ei: acesta este stîlpul de pe mormîntul Rahelei, care este şi azi. Israel a plecat mai departe; şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. Pe cînd locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece. Fiii Leei: Ruben, întîiul-născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon. Fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin. Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan şi Neftali. Fiii Zilpei, roaba Leei: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram. Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, la Mamre la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac. Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani. Isaac şi-a dat duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său, bătrîn şi sătul de zile. Fiii săi Esau şi Iacov l-au îngropat.