Genesa 37 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său. Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele. Israel îl iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrîneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească. Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urît şi mai mult. El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat! Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.” Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urît şi mai mult din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui. Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.” L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?” Fraţii săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea. Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor. Israel i-a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata” a răspuns el. Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine; şi adu-mi veşti.” L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem. Pe cînd rătăcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?” „Caut pe fraţii mei” a răspuns Iosif „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?” Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: „Haide la Dotan.” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan. Ei l-au zărit de departe şi, pînă să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.” Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum, să-l omorîm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mîncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.” Ruben a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mîinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!” Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie şi nu puneţi mîna pe el.” Căci avea de gînd să-l scape din mîinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el. L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. „Apoi au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător şi smirnă pe care le duceau în Egipt. Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sîngele? Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat. La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli din argint Ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt. Ruben s-a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele, s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?” Ei au luat atunci haina lui Iosif şi, junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge. Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.” Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!” Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său. Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: „Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.” Şi plîngea astfel pe fiul său. Madianiţii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.