|
Genesa 45
- Iosif nu s-a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: Scoateţi afară pe toată lumea. Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s-a făcut cunoscut fraţilor săi.
- A izbucnit într-un plîns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.
- Iosif a zis fraţilor săi: Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu? Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
- Iosif a zis fraţilor săi: Apropiaţi-vă de mine. Şi ei s-au apropiat. El a zis: Eu sunt fratele vostru Iosif pe care l-aţi vîndut ca să fie dus în Egipt.
- Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mîhniţi că m-aţi vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.
- Iată sunt doi ani de cînd bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.
- Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămînă sămînţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.
- Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpîn peste toată casa lui şi cîrmuitorul întregii ţări a Egiptului.
- Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: Aşa a vorbit fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!
- Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lîngă mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău.
- Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri nici tu, nici casa ta şi nimic din ce este al tău.
- Voi vedeţi cu ochii voştri şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
- Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cît mai curînd pe tatăl meu.
- El s-a aruncat pe gîtul fratelui său Beniamin şi a plîns; şi Beniamin a plîns şi el pe gîtul lui.
- A îmbrăţişat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plîngînd. După aceea fraţii lui au stat de vorbă cu el.
- S-a răspîndit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.
- Faraon i-a zis lui Iosif: Spune fraţilor tăi: Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele şi plecaţi în ţara Canaanului;
- luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mînca grăsimea ţării.
- Ai poruncă să le spui: Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi.
- Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.
- Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.
- Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli din argint şi cinci haine de schimb.
- Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grîu, pîine şi merinde, ca să aibă pe drum.
- Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: Să nu vă certaţi pe drum.
- Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.
- Şi i-au spus: Iosif trăieşte şi chiar el cîrmuieşte toată ţara Egiptului. Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.
- Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să le ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.
- Şi Israel a zis: Destul! Fiul meu Iosif trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte să mor.
|
|
|
|