|
Genesa 47
- Iosif s-a dus să înştiinţeze pe Faraon şi i-a spus: Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii şi cu tot avutul lor; şi sunt în ţinutul Gosen.
- A luat pe cinci din fraţii lui şi i-a adus înaintea lui Faraon.
- Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: Cu ce vă îndeletniciţi? Ei au răspuns lui Faraon: Robii tăi sunt păstori, cum erau şi părinţii noştri.
- Şi au mai zis lui Faraon: Noi am venit ca să locuim o vreme aici în ţară, pentru că nu mai este păşune pentru oile robilor tăi şi este o mare foamete în ţara Canaanului; îngăduie, deci, robilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen.
- Faraon i-a zis lui Iosif: Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.
- Ţara Egiptului este deschisă înaintea ta; aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.
- Iosif a adus pe tatăl său Iacov şi l-a înfăţişat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvîntat pe Faraon.
- Faraon a întrebat pe Iacov: Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?
- Iacov a răspuns lui Faraon: Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor.
- Iacov a binecuvîntat iarăşi pe Faraon şi a plecat dinaintea lui Faraon.
- Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.
- Iosif a hrănit cu pîine pe tatăl său, pe fraţii săi şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
- Nu mai era pîine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tînjeau, din pricina foametei.
- Iosif a strîns tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului în schimbul grîului pe care-l cumpărau oamenii şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon.
- Cînd s-a sfîrşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif şi au zis: Dă-ne pîine! Pentru ce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.
- Iosif a zis: Daţi vitele voastre şi vă voi da pîine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.
- Şi-au adus vitele la Iosif şi Iosif le-a dat pîine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pîine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.
- După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor şi i-au zis: Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfîrşit şi că turmele de vite au trecut în stăpînirea domnului nostru; nu mai rămîn înaintea domnului nostru decît trupurile şi pămînturile noastre.
- Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi şi pămînturile noastre? Cumpără-ne împreună cu pămînturile noastre în schimbul pîinii şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pămînturile noastre. Dă-ne sămînţă să semănăm, ca să trăim şi să nu murim şi să nu ne rămînă pămînturile pustii.
- Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămînturile Egiptului; căci Egiptenii şi-au vîndut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpînirea lui Faraon.
- cît despre popor, l-a mutat în cetăţi, de la o margine a hotarelor Egiptului pînă la cealaltă.
- Numai pămînturile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoţilor, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu şi-au vîndut pămînturile.
- Iosif a zis poporului: V-am cumpărat azi cu pămînturile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămînţă, ca să puteţi semăna pămîntul.
- La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vă vor rămîne vouă, ca să semănaţi ogoarele şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sunt în casele voastre.
- Ei au zis: Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru şi vom fi robi ai lui Faraon.
- Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi, şi după care a cincea parte din venitul pămînturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pămînturile preoţilor nu sunt ale lui Faraon.
- Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut şi s-au înmulţit foarte mult.
- Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.
- Cînd s-a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mîna sub coapsa mea şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt.
- Ci, cînd mă voi culca lîngă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt şi să mă îngropi în mormîntul lor. Iosif a răspuns: Voi face după cuvîntul tău.
- Iacov a zis: Jură-mi. Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpătîiul patului.
|
|
|
|