Genesa 50 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plîns şi l-a sărutat. A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doctorii au îmbălsămat pe Israel. Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plîns şaptezeci de zile. După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu. Tatăl meu m-a pus să jur, zicînd: „Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.” Aş vrea, deci, să mă sui acolo ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.” Faraon a răspuns: „Suie-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te-a pus să-l faci.” Iosif s-a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului, toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii. Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare. Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile. Locuitorii ţării, Canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad şi au zis: „Iată un mare bocet printre Egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormîntare şi care este faţă în faţă cu Mamre. Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său. Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” Şi au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de a muri: „Aşa să vorbiţi lui Iosif: „Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!” Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea. Fraţii lui au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.” Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negreşit, v-aţi gîndit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume: să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi, deci, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mîngîiat şi le-a îmbărbătat inimile. Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani. Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui. Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.” Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.