|
Faptele 11
- Apostolii şi fraţii, care erau în Iudea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu.
- Şi cînd s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur,
- şi ziceau: Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur, şi ai mîncat cu ei.
- Petru a început să le spună pe rînd cele întîmplate. El a zis:
- Eram în cetatea Iope; şi, pe cînd mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit pînă la mine.
- Cînd m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele şi păsările cerului.
- Şi am auzit un glas, care mi-a zis: Petre, scoală-te, taie şi mănînîncă.
- Dar eu am răspuns: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.
- Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.
- Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer.
- Şi iată că îndată, trei oameni trimeşi din Cezarea la mine, au stat la poarta casei, în care eram.
- Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.
- El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stînd înaintea lui, şi zicîndu-i: Trimite la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,
- care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mîntuit tu şi toată casa ta.
- Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S-a pogorît peste ei ca şi peste noi la început.
- Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.
- Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar, ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?
- După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: Dumnezeu a dat, deci, şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.
- Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor.
- Totuşi printre ei au fost cîţiva oameni din Cipru şi din Cirena, care au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.
- mîna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.
- Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba pînă la Antiohia.
- Cînd a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să rămînă cu inimă Hotărîtă alipiţi de Domnul.
- Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adaos la Domnul.
- Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;
- şi, cînd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întîiaş dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.
- În vremea aceea, s-au pogorît nişte prooroci din Ierusalim la Antiohia.
- Unul din ei, numit Agab, s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.
- Ucenicii au Hotărît să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, care locuiau în Iudea,
- ceea ce au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la presbiteri (Sau: bătrîni.) prin mîna lui Barnaba şi a lui Saul.
|
|
|
|