Ieremia 8 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next „În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele proorocilor, şi oasele locuitorilor Ierusalimului. Le vor întinde în faţa soarelui, în faţa lunii, şi în faţa întregii oştiri a cerurilor pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit pe care i-au urmat pe care i-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strînge, nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi pe pămînt. Toţi cei ce vor rămîne din acest neam rău, vor dori mai degrabă moartea decît viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oştirilor.” „Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul: „Cine cade şi nu se mai scoală?” „Sau cine se abate fără se se întoarcă iarăş?” „Pentru ce, deci, poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiesc în înşelătorie, şi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu? „Căci Eu sunt cu luare aminte, şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; nici unul nu se căieşte de răutatea lui, şi nu zice: „Ce am făcut?” Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. Chiar şi cocostîrcul îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, rîndunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului!” Cum puteţi voi să ziceţi: „Suntem înţelepţi, şi Legea Domnului este cu noi?” „Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi; căci au nesocotit Cuvîntul Domnului, şi ce înţelepciune au ei? De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, şi ogoarele lor altor stăpîni. Căci de la cel mai mic pînă la cel mai mare, toţi sunt lacomi de cîştig mîrşav, de la prooroc pînă la preot, toţi înşală! Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: „Pace! Pace!” Şi totuşi pace nu este. Vor fi daţi de ruşine, căci săvîrşesc astfel de urîciuni; nu roşuesc, şi nu ştiu de ruşine; de aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad, şi vor fi răsturnaţi, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.” „Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.” — „Pentru ce şedem jos?” „Strîngeţi-vă, şi haidem în cetăţile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Domnului. Aşteptam pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!” — „Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan şi de vuietul nechezatului lor se cutremură toată ţara; vin, mănîncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc.” „Căci iată că trimit între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu este nici un descîntec, şi vă vor muşca, zice Domnul.” „Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine. Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion?” „Nu mai este în ea împăratul ei?” —„Pentru ce M-au mîniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” — „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mîntuiţi!” — „Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza. Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este nici un doctor acolo? Pentru ce nu se face, deci, vindecarea fiicei poporului meu?” —