|
Ieremia 48
- Asupra Moabului. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de ruşine, este luat; cetăţuia este acoperită de ruşine şi zdrobită!
- S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: Haide, să-l nimicim din mijlocul neamurilor! Şi tu vei fi nimicit Madmenule, sabia va merge după tine!
- Se aud strigăte din Horonaim: prăpăd şi nimicire!
- Moabul este zdrobit! Chiar şi cei mici ai lui strigă.
- Căci într-un plîns necurmat suie suişul Luhitului, şi se aud strigăte de durere la pogorîşul Horonaimului, din pricina nimicirii!
- Fugiţi, scăpaţi-vă viaţa, şi fiţi ca un nevoiaş desţărat în pustie!
- Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele şi în vistieriile tale, vei fi luat şi tu, şi Chemoşul va merge în robie, cu preoţii şi căpeteniile lui.
- Pustiitorul va intra în fiecare cetate, şi nici o cetate nu va scăpa. Valea va pieri şi cîmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
- Daţi aripi Moabului, să plece în zbor! Cetăţile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori.
- Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel!
- Moabul, era netulburat din tinereţea lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiele lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, şi nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul, şi nu i s-a schimbat mirosul.
- De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele şi vor face să-i plesnească burdufurile.
- Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş, cum a fost dat de ruşine casa lui Israel cu Betel, în care îşi punea încrederea.
- Cum puteţi să ziceţi: Suntem viteji, ostaşi gata de luptă?
- Moabul este pustiit, cetăţile lui se înalţă în fum, floarea tinerimii lui este junghiată, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.
- Peirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în graba mare.
- Bociţi-l, toţi ceice-l înconjuraţi, toţi care-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: Cum a fost sfărîmat acest puternic toiag de cîrmuire, acest toiag măreţ!
- Pogoară-te din locaşul slavei, şezi jos pe pămîntul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta, şi-ţi nimiceşte cetăţuile.
- Stai pe drum şi pîndeşte, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar şi pe cel scăpat, şi zi: Ce s-a întîmplat?
- Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit. Gemeţi şi strigaţi! Vestiţi în Arnon că Moabul este pustiit!
- A venit pedeapsa şi peste ţara cîmpiei, peste Holon, peste Iahaţ, peste Mefaat,
- peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,
- peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,
- peste Cheriiot, peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.
- Tăria Moabului este frîntă, şi braţul lui zdrobit, zice Domnul.
- Îmbătaţi-l, căci s-a semeţit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui, şi să ajungă de rîs şi el!
- N-a fost Israel de rîsul tău? A fost prins el oare printre hoţi, de dai din cap, ori de cîte ori vorbeşti de el?
- Părăsiţi cetăţile, şi locuiţi în stînci, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii, care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!
- Am auzit de fudulia mîndrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semeţirea lui, şi de inima lui îngîmfată.
- Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroşeniile lui deşarte, şi faptele lui de nimic.
- De aceea gem pentru Moab, şi mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
- Vie din Sibma, te plîng mai mult decît Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau pînă la marea Iaezerului; dar pustiitorul s-a aruncat peste strîngerea roadelor tale şi peste culesul viilor tale.
- Şi astfel, s-a dus bucuria şi veselia din cîmpiile şi din ţara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri zice Domnul ; nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.
- Strigătele Hesbonului răsună pînă la Eleale, şi glasul lor se aude pînă la Iahaţ, de la Ţoar pînă la Horonaim, pînă la Eglat-Şelişia; căci şi apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu.
- Vreau s-o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe înălţimile de jerfă, şi aduce tămîie dumnezeului său.
- De aceea îmi jăleşte inima ca un fluer pentru Moab, îmi jăleşte inima ca un fluer pentru oamenii din Chir-Heres pentru că toate avuţiile pe care le-au strîns, sunt perdute.
- Căci toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; pe toate mîinile sunt tăieturi de jale, şi pe coapse saci.
- Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe, sunt numai bocete, pentru că am sfărîmat Moabul ca pe un vas fără preţ, zice Domnul.
- Cît este de sfărîmat Moabul! Gemeţi! cît de ruşinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de rîs şi de pomină pentru toţi cei ce-l înconjoară.
- Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată că vrăjmaşul sboară ca vulturul, şi îşi întinde aripile asupra Moabului!
- Cheriiotul este luat, cetăţuile sunt cucerite, şi în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii.
- Astfel Moabul va fi nimicit de tot, şi nu va mai fi un popor, căci s-a semeţit împotriva Domnului.
- Groaza, groapa şi laţul sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.
- Cel ce fuge de groază, cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă, se prinde în laţ; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.
- Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, şi mistuie laturile Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc.
- Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sunt luaţi prinşi de război, şi fiicele tale prinse de război.
- Dar în vremurile de apoi, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Moabului, zice Domnul. Aceasta este judecata asupra Moabului.
|
|
|
|