|
Ioan 4
- Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decît Ioan.
- Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui.
- Atunci a părăsit Iudea, şi S-a întors în Galilea.
- Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
- a ajuns lîngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
- Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al şaselea.
- A venit o femeie din Samaria să scoată apă. Dă-Mi să beau i-a zis Isus.
- Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mîncării.
- Femeia Samariteancă I-a zis: Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă? Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.
- Drept răspuns, Isus i-a zis: Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau! tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.
- Doamne I-a zis femeia n-ai cu ce să scoţi apă, şi fîntîna aste adîncă; de unde ai putea să ai, deci, această apă vie?
- Eşti Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, care ne-a dat fîntîna aceasta, şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?
- Isus i-a răspuns: Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete.
- Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa veşnică.
- Doamne I-a zis femeia dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin pînă aici să scot.
- Du-te i-a zis Isus de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici.
- Femeia I-a răspuns: N-am bărbat. Isus i-a zis: Bine ai zis că n-ai bărbat.
- Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.
- Doamne I-a zis femeia văd că eşti prooroc.
- Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
- Femeie i-a zis Isus crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
- Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mîntuirea vine de la Iudei.
- Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
- Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
- Ştiu i-a zis femeia că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.
- Isus i-a zis: Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.
- Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: Ce căuţi? sau: Despre ce vorbeşti cu ea?
- Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
- Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?
- Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.
- În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănînce, şi ziceau: Învăţătorule, mănîncă!
- Dar El le-a zis: Eu am de mîncat o mîncare pe care voi n-o cunoaşteţi.
- Ucenicii au început să-şi zică, deci, unii altora: Nu cumva I-a adus cineva să mănînce?
- Isus le-a zis: Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui.
- Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni pînă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
- Cine seceră, primeşte o plată, şi strînge roadă pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce semenă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
- Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: Unul semenă, iar altul seceră.
- Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.
- Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: Mi-a spus tot ce am făcut.
- Cînd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămînă la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
- Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
- Şi ziceau femeii: Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul, mîntuitorul lumii.
- După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.
- Căci El însuşi spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa.
- Cînd a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.
- Isus S-a întors, deci, în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.
- Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s-a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
- Isus i-a zis: Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!
- Slujbaşul împărătesc I-a zis: Doamne, vino pînă nu moare micuţul meu.
- Du-te i-a zis Isus fiul tău trăieşte. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, şi a pornit la drum.
- Pe cînd se pogora el, l-au întîmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.
- El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.
- Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi toată casa lui.
- Acesta este iarăşi al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a întors din Iudea în Galilea.
|
|
|
|