|
Iona 4
- Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, şi s-a mîniat.
- S-a rugat Domnului şi a zis: Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cînd eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!
- Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!
- Domnul a răspuns: Bine faci Tu de te mînii?
- Şi Iona a ieşit din cetate, şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar, şi a stat sub el, pînă va vedea ce are să se întîmple cu cetatea.
- Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă mînia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.
- Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un verme, care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s-a uscat.
- Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat de la răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis: Mai bine să mor decît să trăiesc!
- Dar Dumnezeu i-a zis lui Iona: Bine faci tu de te mînii din pricina curcubetelui? El a răspuns: Da, bine fac că mă mînii pînă la moarte!
- Atunci şi Domnul a zis: Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit.
- Şi mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stînga lor, în afară de o mulţime... de vite!
|
|
|
|