|
Iosua 2
- Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicîndu-le: Duceţi-vă de cercetaţi ţara, şi mai ales Ierihonul. Cei doi oameni au plecat, şi au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, şi s-au culcat acolo.
- S-a dat de ştire împăratului din Ierihon, şi i-au spus: Iată că nişte oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, astă noapte, ca să iscodească ţara.
- Împăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: Scoate afară pe bărbaţii care au venit la tine, şi care au intrat în casa ta; căci au venit să iscodească ţara.
- Femeia a luat pe cei doi bărbaţi, şi i-a ascuns; şi a zis: Este adevărat că bărbaţii aceştia au venit la mine, dar nu ştiam de unde sunt;
- şi, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbaţii aceştia au ieşit afară; nu ştiu unde s-au dus: grăbiţi-vă de-i urmăriţi, şi-i veţi ajunge.
- Ea îi suise pe acoperiş, şi-i ascunsese sub nişte mănunchiuri de in, pe care-l întinsese pe acoperiş.
- Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului, şi după ce au ieşit ei, s-a închis poarta.
- Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperiş,
- şi le-a zis: Ştiu că Domnul v-a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră.
- Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele mării Roşii, şi am auzit ce aţi făcut celor doi împăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og pe care i-aţi nimicit cu desăvîrşire.
- De cînd am auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima, şi toţi ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pămînt.
- Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaşi bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn de încredinţare
- că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele, şi pe toţi ai lor, şi că ne veţi scăpa de la moarte.
- Bărbaţii aceia i-au răspuns: Suntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne daţi pe faţă; şi cînd Domnul ne va da ţara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoinţă şi credincioşie.
- Ea i-a pogorît cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lîngă zidul cetăţii.
- Şi le-a zis: Duceţi-vă spre munte, ca să nu vă întîlnească cei ce vă urmăresc; ascundeţi-vă acolo trei zile, pînă se vor întoarce; după aceea, să vă vedeţi de drum.
- Bărbaţii aceia i-au zis: Iată cum vom fi dezlegaţi de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem.
- La intrarea noastră în ţară, leagă funia aceasta de fir cărămiziu la fereastra prin care ne-ai pogorît, şi strînge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi, şi pe toată familia tatălui tău.
- Dacă vreunul din ei va ieşi pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliţă, sîngele lui va cădea asupra capului lui, şi noi vom fi nevinovaţi: dar dacă va pune cineva mîna pe vreunul din cei ce vor fi cu tine în casă, sîngele lui va cădea asupra capului nostru.
- Şi dacă ne vei da pe faţă, vom fi dezlegaţi de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem.
- Ea a răspuns: Fie după cuvintele voastre. Şi-a luat rămas bun de la ei, şi ei au plecat. Ea a legat funia cărămizie la fereastră.
- Ei au plecat, şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, pînă s-au întors cei care-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit.
- Cei doi oameni s-au întors, s-au pogorît din munte, şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li se întîmplase.
- Ei i-au zis lui Iosua: Cu adevărat, Domnul a dat toată ţara în mîinile noastre, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră.
|
|
|
|