|
Iov 3
- După aceea Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
- A luat cuvîntul şi a zis:
- Blestemată să fie ziua în care m-am născut,
- Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
- S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimînte!
- Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
- Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
- Blestemată să fie de cei ce blastămă zilele, de cei ce ştiu să întărîte Leviatanul;
- să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
- Căci n-a închis pîntecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
- Dece n-am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?
- Dece am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţîţe care să-mi dea lapte?
- Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
- cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, care şi-au zidit falnice morminte,
- cu domnitorii care aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
- Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
- Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
- Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
- cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.
- Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,
- care aşteaptă moartea şi nu vine; cu toate că o doresc mai mult decît o comoară,
- care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul?
- Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?
- Suspinurile îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
- De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
- N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.
|
|
|
|