|
Iov 13
- Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.
- Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai pe jos decît voi.
- Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
- Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic.
- O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!
- Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
- Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?
- Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
- Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
- Nu, nu; ci El vă va osîndi, dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu-L pe El.
- Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?
- Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
- Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întîmplă-mi-se ce mi s-ar întîmpla.
- Îmi voi lua carnea în dinţi, şi îmi voi pune viaţa în joc.
- Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.
- Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
- Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.
- Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.
- Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.
- Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
- Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
- Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!
- cîte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.
- Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?
- Vrei să loveşti o frunză suflată de vînt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?
- Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă?
- Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,
- cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii?
|
|
|
|