|
Iov 15
- Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
- Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?
- Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic, şi prin cuvîntări care nu slujesc la nimic?
- Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
- Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
- Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
- Tu eşti omul care s-a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
- Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
- Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?
- Între noi sunt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.
- Puţin lucru sunt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...
- Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
- Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
- Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
- Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
- cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricat omul, care bea nelegiuirea ca apa!
- Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
- ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor,
- cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre care nici un străin nu venise încă.
- Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit.
- Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
- El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l ameninţă;
- aleargă încoace şi încolo să caute pîine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.
- Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
- Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atot Puternic,
- şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
- Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,
- şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.
- Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.
- Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
- Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.
- Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.
- Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
- Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.
- El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade care-l înşeală.
|
|
|
|