Iov 32 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină. Atunci s-a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu. Şi s-a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuşi osîndeau pe Iov. Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov. Dar, văzînd că nu mai era nici un răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mînie. Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul şi a zis: „Eu sunt tînăr, şi voi sunteţi bătrîni: de aceea m-am temut, şi m-am ferit să vă arăt gîndul meu. Eu îmi ziceam: „Să vorbească bătrîneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.” Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea. Nu vîrsta aduce înţelepciunea, nu bătrîneţea te face în stare să judeci. Iată de ce zic: „Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea. Am aşteptat sfîrşitul cuvîntărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov. V-am dat toată luarea aminte; şi iată că, nici unul din voi nu l-a încredinţat, nici unul nu i-a răsturnat cuvintele. Să nu ziceţi însă: „În el noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!” Mie nu mi-a vorbit deadreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi. Ei se tem, nu mai răspund! Li s-a tăiat cuvîntul! Am aşteptat pînă şi-au sfîrşit cuvîntările, pînă s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă. Vreau să răspund şi eu la rîndul meu, vreau să spun şi eu ce gîndesc. Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu; lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească. Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde. Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni; căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu.