|
Iov 34
- Elihu a luat din nou cuvîntul şi a zis:
- Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!
- Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.
- Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.
- Iov a zis: Sunt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;
- am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sunt fără păcat.
- Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,
- care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?
- Căci el a zis: Nu-i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.
- Ascultaţi-mă, deci, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
- El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
- Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.
- Cine L-a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I-a dat lumea în grija Lui?
- Dacă nu s-ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
- tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărînă.
- Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!
- Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
- care strigă către împăraţi: Netrebnicilor! Şi către domnitori: Nelegiuiţilor!
- Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mînilor Lui?
- Într-o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mînii vreunui om.
- Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.
- Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
- Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.
- El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.
- Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiţi.
- Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.
- Abătîndu-se de la El, şi părăsindtoate căile Lui,
- ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.
- Dacă dă El pace, cine poate s-o turbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,
- pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.
- Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;
- arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?
- Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune, deci, ce ştii!
- Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m-ascultă va gîndi ca mine:
- Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sunt lipsite de judecată.
- Să fie încercat, deci, mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!
- Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.
|
|
|
|