|
Iov 41
- Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie?
- Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cîrlig falca?
- Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
- Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
- Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
- Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
- Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
- Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
- Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi, şi cazi la pămînt!
- Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să-l întărîte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?
- Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.
- Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
- Cine-i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
- Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sunt de înspăimîntătoare!
- Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;
- se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.
- Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
- Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.
- Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
- Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.
- Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.
- Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
- Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
- Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.
- Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
- Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
- Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
- Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.
- Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.
- Sub pîntecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
- Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
- În cele din urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
- Pe pămînt nimic nu-i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
- Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.
|
|
|
|