|
Isaia 26
- În ziua aceea, se va cînta următoarea cîntare în ţara lui Iuda: Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mîntuirea ca ziduri şi întăritură.
- Deschideţi porţile, ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios.
- Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.
- Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stînca veacurilor.
- El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngîmfată; a doborît-o la pămînt, şi a aruncat-o în ţărînă.
- Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii celor obijduiţi.
- Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.
- De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta.
- Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, cînd se împlinesc judecăţile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învaţă dreptatea.
- Dacă ierţi pe cel rău, el totuşi nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara în care domneşte neprihănirea, şi nu caută la măreţia Domnului.
- Doamne, mîna Ta este puternică: ei n-o zăresc! Dar vor vedea rîvna Ta pentru poporul Tău, şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi.
- Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi.
- Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpîni în afară de Tine au stăpînit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl chemăm.
- Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, şi le-ai şters pomenirea.
- Înmulţeşte poporul, Doamne! Înmulţeşte poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării.
- Doamne, ei Te-au căutat, cînd erau în strîmtorare; au început să se roage, cînd i-ai pedepsit.
- Cum se svîrcoleşte o femeie însărcinată, gata să nască, şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi, departe de Faţa Ta, Doamne!
- Am zămislit, am simţit dureri, şi, cînd să naştem, am născut vînt: ţara nu este mîntuită, şi locuitorii ei nu sunt născuţi.
- Să învie, deci, morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pămîntul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.
- Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, şi încuie uşa după tine; ascunde-te cîteva clipe, pînă va trece mînia!
- Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pămîntului; şi pămîntul va da sîngele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.
|
|
|
|