|
Isaia 56
- Aşa vorbeşte Domnul: Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mîntuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.
- Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămîne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pîngărească, şi stăpînindu-şi mîna, ca să nu facă nici un rău!
- Străinul care se alipeşte de Domnul, să nu zică: Domnul mă va despărţi de poporul Său! Şi famenul să nu zică: Iată, eu sunt un copac uscat!
- Căci aşa vorbeşte Domnul: Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legămîntul Meu,
- le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decît fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge.
- Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pîngărească, şi vor stărui în legămîntul Meu,
- îi voi aduce la muntele Meu cel Sfînt, şi-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.
- Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strînge pe cei risipiţi ai lui Israel: Voi mai strînge şi alte popoare la cei strînşi acum din el.
- Veniţi toate fiarele de pe cîmp, veniţi de mîncaţi, toate fiarele din pădure!
- Toţi păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere; toţi sunt nişte cîni muţi, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi, şi le place să doarmă.
- Totuşi sunt nişte cîni lacomi, care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere:
- Veniţi, zic ei am să caut vin, şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mîine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!
|
|
|
|