|
Leviticul 27
- Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
- Cînd se vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.
- Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat de la douăzeci pînă la şaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli din argint, după siclul Sfîntului locaş:
- dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.
- de la cinci pînă la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată.
- de la o lună pînă la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli din argint pentru un băiat, şi de trei sicli din argint pentru o fată.
- De la şaizeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.
- Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.
- Dacă este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului, va fi ceva Sfînt.
- Să nu-l schimbe, şi să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s-ar întîmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, şi unul şi celălalt va fi Sfînt.
- Dacă este vorba de dobitoacele necurate, care nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot,
- care-i va face preţuirea după cum va fi bun sau rău, şi va rămîne la preţuirea preotului.
- Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la preţuirea lui.
- Dacă cineva îşi închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar Sfînt, preotul să-i facă preţuirea după cum va fi bună sau rea, şi să rămînă la preţuirea făcută de preot.
- Dacă cel ce şi-a închinat Domnului casa, vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui.
- Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după cîtimea de sămînţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli din argint pentru un omer de sămînţă de orz.
- Dacă îşi închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămînă la preţuirea ta;
- dar dacă îşi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească preţul după numărul anilor care mai rămîn pînă la anul de veselie, şi să-l scadă din preţuirea ta.
- Dacă cel ce şi-a închinat Domnului ogorul, vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să rămînă al lui.
- Dacă nu-şi răscumpără ogorul, şi-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.
- Şi cînd va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia preotului.
- Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui,
- preotul să-i socotească preţul după cît face preţuirea pînă la anul de veselie, şi omul acela să plătească în aceeaşi zi preţul Hotărît de tine, ca lucru închinat Domnului.
- În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.
- Toate preţuirile să se facă în sicli Sfîntului locaş: siclul are douăzeci de ghere.
- Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întîiul-născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întîi-născut; fie bou, fie miel, este al Domnului.
- Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăugînd încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vîndut după preţuirea ta.
- Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă, din ce are, nu va putea nici să se vîndă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă, va fi un lucru preasfînt pentru Domnul.
- Nici un om închinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorît.
- Orice zeciuială din pămînt, fie din roadele pămîntului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.
- Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.
- Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.
- Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, şi să nu se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celălalt va fi Sfînt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi.
- Acestea sunt poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.
|
|
|
|