|
Luca 5
- Pe cînd Se afla lîngă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu,
- Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejile.
- S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos, şi învăţa pe noroade din corabie.
- Cînd a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Depărteaz-o la adînc, şi aruncaţi-vă mrejile pentru pescuire.
- Drept răspuns, Simon I-a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvîntul Tău, voi arunca mrejile!
- După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejile.
- Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amîndouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
- Cînd a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.
- Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră.
- Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.
- Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.
- Isus era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pămînt, L-a rugat, şi I-a zis: Doamne dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.
- Isus a întins mîna, S-a atins de el, şi i-a zis: Da, voiesc, fii curăţit! Îndată, l-a lăsat lepra.
- Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. Ci du-te i-a zis El de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.
- Se răspîndea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strîngeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.
- Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.
- Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
- Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog, şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.
- Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
- Cînd le-a văzut credinţa, Isus a zis: Omule, păcatele îţi sunt iertate!
- Cărturarii şi Fariseii au început să cîrtească, şi să zică în ei înşişi: Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?
- Isus, care le-a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul şi le-a zis: Pentru ce cîrtiţi în inimile voastre?
- Ce este mai lesne: a zice: Păcatele îţi sunt iertate sau a zice: Scoală-te, şi umblă?
- Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: Ţie îţi poruncesc a zis El slăbănogului scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă
- Şi numaidecît, slăbănogul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.
- Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: Azi am văzut lucruri nemaipomenite.
- După aceea Isus a ieşit afară, şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezînd la vamă. Şi i-a zis: Vino după Mine!
- Vameşul a lăsat totul, s-a sculat, şi a mers după El.
- Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.
- Fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau ucenicilor Lui: Pentru ce mîncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
- Isus a luat cuvîntul şi le-a zis: Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
- N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.
- Ei I-au zis: Ucenicii lui Ioan, ca şi ai Fariseilor, postesc des, şi fac rugăciuni, pe cînd ai Tăi mănîncă şi beau.
- El le-a răspuns: Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul cînd mirele este cu ei?
- Vor veni zile cînd va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.
- Le-a spus şi o pildă: Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petec, ca să-l pună la o haină veche; altmintrelea, rupe şi haina cea nouă, şi nici petecul luat de la ea, nu se potriveşte la cea veche.
- Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altmintrelea, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;
- ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amîndouă se păstrează.
- Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: Este mai bun cel vechi
|
|
|
|