|
Luca 23
- S-au sculat toţi, şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.
- Şi au început să-L pîrască, şi să zică: Pe omul acesta l-am găsit aţîţînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicînd că el este Hristosul, Împăratul.
- Pilat L-a întrebat: Eşti Tu Împăratul Iudeilor? Da i-a răspuns Isus Sunt.
- Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta.
- Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: Întărîtă norodul, şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, pînă aici.
- Cînd a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.
- Şi cînd a aflat că este de sub stăpînirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.
- Irod, cînd a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcînd vreo minune.
- I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.
- Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pîrau cu înfierbîntare.
- Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El, şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.
- În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
- Pilat a strîns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod,
- şi le-a zis: Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţîţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu deamăruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care-l pîrîţi.
- Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimis înapoi; şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
- Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul.
- La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.
- Ei au strigat cu toţii într-un glas: La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!
- Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.
- Pilat le-a vorbit din nou, cu gînd să dea drumul lui Isus.
- Dar ei au strigat: Răstigneşte-L, răstigneşte-L!
- Pilat le-a zis pentru a treia oară: Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.
- Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
- Pilat a Hotărît să li se împlinească cererea.
- Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mîinile lor, ca să-şi facă voia cu El.
- Pe cînd Îl duceau să-L răstignească, au pus mîna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la cîmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
- În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tînguiau după El.
- Isus S-a întors spre ele şi a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine; ci plîngeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.
- Căci iată vor veni zile, cînd se va zice: Ferice de cele sterpe, ferice de pîntecele care n-au născut, şi de ţîţele care n-au alăptat!
- Atunci vor începe să zică munţilor: Cădeţi peste noi! Şi dealurilor: Acoperiţi-ne!
- Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?
- Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorîţi împreună cu Isus.
- Cînd au ajuns la locul, numit Căpăţîna L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stînga.
- Isus zicea: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgînd la sorţi.
- Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: Pe alţii i-a mîntuit; să Se mîntuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.
- Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,
- şi-I ziceau: Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi!
- Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: Acesta este Împăratul Iudeilor.
- Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: Nu eşti Tu Hristosul? mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!
- Dar celălalt l-a înfruntat, şi i-a zis: Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osîndă?
- Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.
- Şi i-a zis lui Isus: Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!
- Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.
- Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea.
- Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
- Isus a strigat cu glas tare: Tată, în mîinile Tale Îmi încredinţez duhul! Şi cînd a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.
- Sutaşul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!
- Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s-a întors, bătîndu-se în piept.
- Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.
- Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,
- care nu luase parte la sfatul şi Hotărîrea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.
- Omul acesta s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus.
- L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pînză de in, şi L-a pus într-un mormînt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
- Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului.
- Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormîntul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
- s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.
|
|
|
|