|
Matei 25
- Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întîmpinarea mirelui.
- Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.
- Cele nechibzuite, cînd şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
- dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
- Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit.
- La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: Iată mirele, ieşiţi-i în întîmpinare!
- Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
- Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.
- Cele înţelepte le-au răspuns: Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vînd untdelemn şi cumpăraţi-vă.
- Pe cînd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa.
- Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne!
- Dar el, drept răspuns, le-a zis: Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!
- Veghiaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
- Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, cînd era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa.
- Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
- Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s-a dus, i-a pus în negoţ, şi a cîştigat cu ei alţi cinci talanţi.
- Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a cîştigat şi el alţi doi cu ei.
- Cel ce nu primise decît un talant, s-a dus de a făcut o groapă în pămînt şi a ascuns acolo banii stăpînului său.
- După multă vreme, stăpînul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
- Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am cîştigat cu ei alţi cinci talanţi.
- Stăpînul său i-a zis: Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău.
- Cel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am cîştigat cu ei alţi doi talanţi.
- Stăpînul său i-a zis: Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău!
- Cel ce nu primise decît un talant, a venit şi el şi a zis: Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, şi strîngi de unde n-ai vînturat:
- mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pămînt; iată-ţi ce este al tău!
- Stăpînul său i-a răspuns: Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat, şi că strîng de unde n-am vînturat;
- prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu!
- Luaţi-i, deci, talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
- Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!
- Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
- Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
- Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
- şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui.
- Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
- Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
- am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.
- Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
- Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
- Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?
- Drept răspuns, Împăratul le va zice: Adevărat vă spun că, ori de cîte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.
- Apoi va zice celor de la stînga Lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
- Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
- am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pela Mine.
- Atunci Îi vor răspunde şi ei: Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?
- Şi El, drept răspuns, le va zice: Adevărat vă spun că, ori de cîte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.
- Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.
|
|
|
|