|
Numeri 11
- Poporul a cîrtit în gura mare împotriva Domnului, zicînd că-i merge rău. Cînd a auzit Domnul, S-a mîniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberii.
- Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului, şi focul s-a stins.
- Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.
- Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plîngă, şi să zică: Cine ne va da carne să mîncăm?
- Ne aducem aminte de peştii pe care-i mîncam în Egipt, şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi.
- Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decît mana aceasta.
- Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul.
- Poporul se risipea şi o strîngea, o măcina la rîşniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.
- Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.
- Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. mînia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat,
- şi a zis Domnului: Pentru ce mîhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
- Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: Poartă-l la sînul tău, cum poartă doica pe copil pînă în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da?
- De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plîng la mine, zicînd: Dă-ne carne ca să mîncăm!
- Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
- Decît să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.
- Domnul i-a zis lui Moise: Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrînii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrîni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la Cortul Întîlnirii, şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.
- Eu Mă voi pogorî, şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, şi-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur.
- Să spui poporului: Sfinţiţi-vă pentru mîine, şi aveţi să mîncaţi carne, fiindcă aţi plîns în auzul Domnului, şi aţi zis: Cine ne va da carne să mîncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt! Domnul vă va da carne, şi veţi mînca.
- Aveţi să mîncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,
- ci o lună întreagă, pînă vă va ieşi pe nări, şi vă veţi scîrbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, şi pentru că aţi plîns înaintea Lui, zicînd: Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt?.
- Moise a zis: Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, şi Tu zici: Le voi da carne, şi vor mînca o lună întreagă!
- Putem tăia oare atîtea oi şi atîţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?
- Domnul a răspuns lui Moise: Nu cumva s-a scurtat oare mîna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întîmpla sau nu.
- Moise a ieşit, şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi din bătrînii poporului, şi i-a pus în jurul cortului.
- Domnul S-a pogorît în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrîni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au început să proorocească; dar după aceea n-au mai proorocit.
- Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, cu toate că nu se duseseră la cort. Şi au început să proorocească şi ei în tabără.
- Un tînăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicînd: Eldad şi Medad proorocesc în tabără.
- Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvîntul şi a zis: Domnule Moise, opreşte-i.
- Moise i-a răspuns: Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din prooroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!
- Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrînii lui Israel.
- Domnul a făcut să sufle de peste mare un vînt, care a adus prepeliţe, şi le-a răspîndit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberii. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pămîntului.
- În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strîns prepeliţe; cel ce strînsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberii.
- Pe cînd carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mînie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
- Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.
- de la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot, şi s-a oprit la Haţerot.
|
|
|
|