Numeri 21 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Împăratul Aradului, un Canaanit, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război. Atunci Israel a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mîinile mele, îi voi nimici cu desăvîrşire cetăţile.” Domnul a auzit glasul lui Israel, şi a dat pe Canaaniţi în mîinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvîrşire, pe ei şi cetăţile lor; şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină). Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a perdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pîine, nici apă, şi ni s-a scîrbit sufletul de această hrană proastă.” Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încît au murit mulţi oameni în Israel. Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spînzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi.” Moise a făcut un şarpe din aramă, şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele din aramă, trăia. Copiii lui Israel au plecat, şi au tăbărît la Obot. Au plecat din Obot, şi au tăbărît la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui. De acolo au plecat, şi au tăbărît în valea Zered. De acolo au plecat şi au tăbărît dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din ţinutul Amoriţilor; căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab şi Amoriţi. De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: „Vaheb în Sufa, Şivoaiele Arnonului, Şi scurgerile şivoaielor, care se întind înspre Ar şi se ating cu hotarul lui Moab.” De acolo s-au dus la Beer (Fîntînă). La această fîntînă Domnul i-a zis lui Moise: „Strînge poporul, şi le voi da apă.” Atunci a cîntat Israel cîntarea aceasta: „Ţîşneşte, fîntînă! Cîntaţi în cinstea ei! Fîntîna pe care au săpat-o căpeteniile, Pe care au săpat-o mai marii poporului, Cu toiagul de cîrmuire, cu toiegele lor!” Din pustia aceasta s-au dus la Matana; din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; din Bamot, la valea din cîmpia Moabului, în vîrful muntelui Pisga, care caută spre pustie. Israel a trimis soli la Sihon, împăratul Amoriţilor, ca să-i spună: „Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii, şi nu vom bea apă din fîntîni; vom ţine drumul împărătesc, pînă vom trece de ţinutul tău.” Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strîns tot poporul, şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ, şi s-a luptat împotriva lui Israel. Israel l-a bătut cu ascuţişul săbiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon pînă la Iaboc, pînă la hotarul copiilor lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era întărit. Israel a luat toate cetăţile acelea, şi s-a aşezat în toate cetăţile Amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi. Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul Amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului, şi-i luase toată ţara pînă la Arnon. De aceea zic poeţii: „Veniţi la Hesbon! Să se zidească din nou şi să se întărească cetatea lui Sihon. Căci a ieşit un foc din Hesbon, O flacără din cetatea lui Sihon, şi a mistuit pe Ar-Moab, Pe locuitorii înălţimilor Arnonului. Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, poporul lui Chemoş! El i-a făcut pe fiii lui fugari, şi pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, împăratul Amoriţilor. Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor: Din Hesbon pînă la Dibon totul este nimicit; Am pustiit pînă la Nofah, care se întinde pînă la Medeba.” Israel s-a aşezat astfel în ţara Amoriţilor. Moise a trimis să iscodească Iaezerul. Au luat satele care ţineau de el, şi au izgonit pe Amoriţii care erau în ele. Au schimbat apoi drumul, şi s— —au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la Edrei. Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el; căci îl dau în mîinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi toată ţara lui; să-i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.” Şi ei l-au bătut, pe el şi pe fiii lui, şi tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mîna pe ţara lui.