|
Proverbele 9
- Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stîlpi.
- Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
- Şi-a trimis slujnicele, şi strigă, de pe... vîrful înălţimilor cetăţii:
- Cine este prost, să vină încoace! Celor lipsiţi de pricepere le zice:
- Veniţi de mîncaţi din pîinea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
- Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!
- Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
- Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
- Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
- Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
- Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
- Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
- Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
- Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
- ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă:
- Cine este prost, să vină aici! Iar celui fără minte îi zice:
- Apele furate sunt dulci, şi pîinea luată pe ascuns este plăcută!
- El nu ştie că acolo sunt morţii, şi că oaspeţii ei sunt în văile locuinţei morţilor.
|
|
|
|