|
Proverbele 13
- Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea.
- Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie.
- Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.
- Leneşul doreşte mult, şi totuş, n-are nimic, dar cei harnici se satură.
- Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine.
- Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.
- Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii,
- Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea.
- Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar canDe la celor răi se stinge.
- Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
- Bogăţia cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte.
- O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.
- Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit.
- Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii.
- O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă.
- Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.
- Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire.
- Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.
- Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău.
- Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.
- Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.
- Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.
- Ogorul pe care-l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.
- Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.
- Cel neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă.
|
|
|
|