|
Proverbele 17
- Mai bine o bucată de pîine uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă!
- Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
- Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul.
- Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
- Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămîne nepedepsit.
- Copiii copiilor sunt cununa bătrînilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor.
- Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă!
- Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc.
- Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni.
- O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun.
- Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
- Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui.
- Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.
- Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.
- Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sunt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului.
- La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n-are minte.
- Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate.
- Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său.
- Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea.
- Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.
- Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
- O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele.
- Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.
- Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului.
- Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut.
- Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
- Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.
- Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.
|
|
|
|